Neascultarea Oamenilor de Dumnezeu

1 Pe baza a ceea ce s-a întâmplat cu dvs. de când ne-am întâlnit ultima dată, ce este ceva pentru care sunteți muțumitor?

2 Ce v-a stresat săptămâna aceasta și de ce ați avea nevoie pentru ca lucrurile să meargă mai bine?

3 Care sunt nevoile oamenilor din comunitatea dvs.? Cum ne putem ajuta reciproc cu nevoile pe care le-am exprimat?

4 Care a fost povestea când ne-am întâlnit ultima dată? Cine o poate spune din nou în timp ce grupul vă ajută? Ce am învățat despre Dumnezeu și oameni?

5 În ultima noastră întâlnire, ați decis să aplicați ceea ce ați învățat. Ce ai făcut și cum a mers?

6 Cu cine ai împărtășit ceva din ultima poveste? Cum au răspuns?

7 Am identificat mai multe nevoi ultima dată când ne-am întâlnit și am planificat să lucrăm asupra acestor nevoi. Cum a mers?

8 Acum, să ascultăm o nouă poveste de la Dumnezeu...

¹ Șarpele era mai viclean decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. El i‑a zis femeii: – A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? ² Femeia i‑a răspuns șarpelui: – Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, ³ dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“ ⁴ Dar șarpele i‑a zis femeii: – Sigur nu veți muri! ⁵ Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. ⁶ Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. ⁷ Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori. ⁸ Ei au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea zilei, și s‑au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. ⁹ Dar Domnul Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis: – Unde ești? ¹⁰ El a răspuns: – Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns. ¹¹ El a zis: – Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci? ¹² Omul a răspuns: – Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat. ¹³ Atunci Domnul Dumnezeu i‑a zis femeii: – Ce‑ai făcut? Femeia a răspuns: – Șarpele m‑a înșelat și am mâncat. ¹⁴ Domnul Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale. ¹⁵ Voi pune dușmănie între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Sămânța ei îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“ ¹⁶ Femeii i‑a zis: „Voi face ca durerile nașterii să‑ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi înspre soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.“ ¹⁷ Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale. ¹⁸ Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. ¹⁹ Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.“ ²⁰ Adam i‑a pus soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. ²¹ Domnul Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat. ²² Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“ ²³ Astfel, Domnul Dumnezeu l‑a trimis pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. ²⁴ După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.

1 Acum, cine ar dori să repete acest pasaj în propriile cuvinte, de parcă i-ar spune unui prieten care nu l-a auzit niciodată. Să îi ajutăm dacă lasă ceva în afara sau adaugă ceva din greșeală. Dacă se întâmplă asta, îl putem întreba „Unde găsești asta în poveste?”

2 Ce ne învață această poveste despre Dumnezeu, caracterul său și ce face el?

3 Ce învățăm despre oameni, inclusiv despre noi, din această poveste?

4 Cum vei aplica adevărul lui Dumnezeu din această poveste în viața ta săptămâna aceasta? Care este o acțiune sau un lucru specific pe care îl veți face?

5 Cu cine veți împărtăși un adevăr din această poveste înainte să ne întâlnim din nou? Îi cunoști pe alții cărora le-ar plăcea să descopere Cuvântul lui Dumnezeu în această aplicație, așa cum o facem noi?

6 Pe măsură ce întâlnirea noastră se încheie, să decidem când ne vom întâlni din nou și cine ne va ușura următoarea întâlnire.

7 Vă încurajăm să luați note de ceea ce ați spus că veți face și să ascultați din nou această poveste în zilele dinaintea întâlnirii din nou. Liderul poate împărtăși textul sau sunetul poveștii dacă cineva nu îl are. Pe măsură ce mergem, să-l rugăm pe Domnul să ne ajute.