Puterea lui Isus asupra morții

1 Pe baza a ceea ce s-a întâmplat cu dvs. de când ne-am întâlnit ultima dată, ce este ceva pentru care sunteți muțumitor?

2 Ce v-a stresat săptămâna aceasta și de ce ați avea nevoie pentru ca lucrurile să meargă mai bine?

3 Care sunt nevoile oamenilor din comunitatea dvs.? Cum ne putem ajuta reciproc cu nevoile pe care le-am exprimat?

4 Care a fost povestea când ne-am întâlnit ultima dată? Cine o poate spune din nou în timp ce grupul vă ajută? Ce am învățat despre Dumnezeu și oameni?

5 În ultima noastră întâlnire, ați decis să aplicați ceea ce ați învățat. Ce ai făcut și cum a mers?

6 Cu cine ai împărtășit ceva din ultima poveste? Cum au răspuns?

7 Am identificat mai multe nevoi ultima dată când ne-am întâlnit și am planificat să lucrăm asupra acestor nevoi. Cum a mers?

8 Acum, să ascultăm o nouă poveste de la Dumnezeu...

¹ Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora acesteia, era bolnav. ² Maria era cea care L‑a uns pe Domnul cu parfum și I‑a șters picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. ³ Surorile au trimis la Isus să‑I spună: „Doamne, iată că cel pe care‑l iubești este bolnav!“ ⁴ Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ ⁵ Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. ⁶ Prin urmare, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde era. ⁷ După aceea, Isus le‑a zis ucenicilor: – Să ne ducem din nou în Iudeea! ⁸ Ucenicii I‑au răspuns: – Rabbi, iudeii tocmai căutau să Te omoare cu pietre, și Tu Te duci iarăși acolo?! ⁹ Isus a răspuns: – Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. ¹⁰ Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. ¹¹ După ce a spus acestea, le‑a zis: – Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să‑l trezesc. ¹² Ucenicii I‑au zis: – Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine. ¹³ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit. ¹⁴ Atunci Isus le‑a spus deschis: – Lazăr a murit. ¹⁵ Și Mă bucur pentru voi că n‑am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el! ¹⁶ Atunci Toma, căruia i se zicea „Didymos“, le‑a zis celorlalți ucenici: – Să mergem și noi să murim împreună cu El! ¹⁷ Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. ¹⁸ Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, ¹⁹ și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, s‑a dus să‑L întâmpine. Maria însă ședea în casă. ²¹ Marta I‑a zis lui Isus: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! ²² Dar chiar și acum știu că orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da! ²³ Isus i‑a zis: – Fratele tău va învia. ²⁴ Marta I‑a răspuns: – Știu că va învia la învierea din ziua de pe urmă. ²⁵ Isus i‑a zis: – Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. ²⁶ Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri. Crezi lucrul acesta? ²⁷ Ea I‑a răspuns: – Da, Doamne, cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume. ²⁸ Și zicând aceasta, s‑a dus și a chemat‑o pe Maria, sora ei, spunându‑i în șoaptă: „A sosit Învățătorul și te cheamă!“ ²⁹ Cum a auzit aceasta, Maria s‑a ridicat repede și s‑a dus la El. ³⁰ Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde‑L întâmpinase Marta. ³¹ Atunci iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat‑o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. ³² Maria, când a ajuns unde era Isus și L‑a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându‑I: – Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu! ³³ Isus, când a văzut‑o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S‑a înfiorat în duh și S‑a tulburat. ³⁴ El a întrebat: – Unde l‑ați pus? Ei I‑au răspuns: – Doamne, vino și vezi! ³⁵ Lui Isus I‑au dat lacrimile. ³⁶ Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ ³⁷ Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici acesta să nu moară?“ ³⁸ Isus S‑a înfiorat din nou în Sine și S‑a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. ³⁹ Isus a zis: – Dați piatra la o parte! Marta, sora celui mort, I‑a zis: – Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile! ⁴⁰ Isus i‑a zis: – Nu ți‑am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu? ⁴¹ Au dat deci piatra la o parte. Isus Și‑a ridicat ochii și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M‑ai ascultat! ⁴² Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M‑ai trimis.“ ⁴³ După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ ⁴⁴ Cel ce murise a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată într‑un ștergar. Isus le‑a zis: – Dezlegați‑l și lăsați‑l să meargă!

1 Acum, cine ar dori să repete acest pasaj în propriile cuvinte, de parcă i-ar spune unui prieten care nu l-a auzit niciodată. Să îi ajutăm dacă lasă ceva în afara sau adaugă ceva din greșeală. Dacă se întâmplă asta, îl putem întreba „Unde găsești asta în poveste?”

2 Ce ne învață această poveste despre Dumnezeu, caracterul său și ce face el?

3 Ce învățăm despre oameni, inclusiv despre noi, din această poveste?

4 Cum vei aplica adevărul lui Dumnezeu din această poveste în viața ta săptămâna aceasta? Care este o acțiune sau un lucru specific pe care îl veți face?

5 Cu cine veți împărtăși un adevăr din această poveste înainte să ne întâlnim din nou? Îi cunoști pe alții cărora le-ar plăcea să descopere Cuvântul lui Dumnezeu în această aplicație, așa cum o facem noi?

6 Pe măsură ce întâlnirea noastră se încheie, să decidem când ne vom întâlni din nou și cine ne va ușura următoarea întâlnire.

7 Vă încurajăm să luați note de ceea ce ați spus că veți face și să ascultați din nou această poveste în zilele dinaintea întâlnirii din nou. Liderul poate împărtăși textul sau sunetul poveștii dacă cineva nu îl are. Pe măsură ce mergem, să-l rugăm pe Domnul să ne ajute.