¹ În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnabas, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul. ² În timp ce slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt le‑a zis: „Puneți‑Mi deoparte pe Barnabas și pe Saul pentru lucrarea la care i‑am chemat!“ ³ Atunci, după ce au postit și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei și i‑au lăsat să plece.
⁴ Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s‑au coborât în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. ⁵ Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei și pe Ioan, ca ajutor. ⁶ Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar‑Isus, ⁷ care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i‑a chemat la el pe Barnabas și pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ⁸ însă Elima – „Vrăjitorul“, căci așa se traduce numele lui – li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință. ⁹ Dar Saul, numit și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s‑a uitat țintă la el ¹⁰ și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată ticăloșia, fiu al diavolului, dușman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului? ¹¹ Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Și deodată a căzut peste el ceață și întuneric și a început să umble bâjbâind prin jur, căutând niște oameni care să‑l ducă de mână. ¹² Atunci, văzând cele întâmplate, proconsulul a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.
¹³ Pavel și cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă a plecat de la ei și s‑a întors în Ierusalim. ¹⁴ Dar ei au plecat mai departe din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă și s‑au așezat.
¹⁵ După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună:
– Bărbați, fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți!
¹⁶ Pavel s‑a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis:
– Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! ¹⁷ Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a ales pe strămoșii noștri. El a înălțat poporul la mare cinste în timpul peregrinării lui în țara Egiptului și i‑a scos de acolo cu braț întins. ¹⁸ Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i‑a suportat în pustie. ¹⁹ Și, după ce a distrus șapte neamuri în țara Canaan, le‑a dat drept moștenire țara acestora. ²⁰ Perioada aceasta s‑a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le‑a dat judecători, până la profetul Samuel. ²¹ Atunci ei au cerut un rege. Și Dumnezeu le‑a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin. ²² Apoi l‑a înlăturat pe Saul și l‑a ridicat ca rege pentru ei pe David, despre care a mărturisit: „L‑am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea și care va împlini toate planurile Mele.“ ²³ Din sămânța acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. ²⁴ Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinței întregului popor Israel. ²⁵ Dar Ioan, în timp ce‑și încheia alergarea, zicea: „Cine presupuneți că sunt eu? Nu eu sunt Acela. Dar iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dezleg sandalele picioarelor!“
²⁶ Bărbați, fraților, fii ai neamului lui Avraam, și voi, care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne‑a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! ²⁷ Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L‑au recunoscut pe Isus și, prin faptul că L‑au condamnat, au împlinit rostirile profeților, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. ²⁸ Și, măcar că nu au găsit niciun motiv de condamnare la moarte, ei i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare. ²⁹ După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L‑au dat jos de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt. ³⁰ Dar Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți; ³¹ El S‑a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea poporului. ³² Așadar, noi vă aducem această veste bună, potrivit căreia, promisiunea făcută strămoșilor noștri, ³³ Dumnezeu a împlinit‑o pentru noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te‑am născut!“
³⁴ Iar că L‑a înviat dintre cei morți, așa încât nu mai urmează să Se întoarcă în putrezire, a spus‑o astfel:
„Vă voi da promisiunile sfinte, demne de încredere, făcute lui David.“
³⁵ De aceea mai zice și în alt loc:
„Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.“
³⁶ Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezirea. ³⁷ Dar Cel pe Care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea! ³⁸ Să vă fie deci cunoscut, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor. Și, de toate lucrurile de care n‑ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise, ³⁹ este îndreptățit, prin El, oricine crede. ⁴⁰ Vedeți deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s‑a spus în Profeți:
⁴¹ „Uitați‑vă, disprețuitorilor,
uimiți‑vă și pieriți!
Căci în zilele voastre fac o lucrare,
o lucrare pe care nicidecum n‑ați crede‑o
dacă v‑ar povesti‑o cineva!“
⁴² În timp ce ieșeau, Barnabas și Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în următoarea zi de Sabat. ⁴ 3 După ce s‑a dat drumul adunării, mulți dintre iudeii și prozeliții devotați i‑au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, convingându‑i să rămână în harul lui Dumnezeu.
⁴⁴ În următoarea zi de Sabat, aproape toată cetatea s‑a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. ⁴ 5 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s‑au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, batjocorindu‑l.